Eeeee… în cele din urmă am ajuns şi eu să scriu. Mă numesc Adina, am terminat Facultatea de Litere, secţia Română-Engleză în urmă cu 2 ani şi pe vremea când încă mai eram studentă, au apărut cei de la AIESEC să recruteze oameni. Am zis, de ce nu?!
O prietenă fusese plecată 1 an în Cehia datorită acestei organizaţii şi pe deasupra auzisem că existau multe alte lucruri pe care le puteam învăţa pe parcurs..
Aşadar, am devenit parte a AIESECului şi nu am regretat nici o clipă, deşi asta m-a facut să pun capăt unei relaţii de 5 ani. În schimb..ce a apărut..o nouă viziune de viaţă, noi oportunităţi, noi prieteni. Ceea ce am învăţat cu aceşti oameni mi-a folosit din plin în tot ceea ce am făcut în anul în care a urmat. Credeţi-mă că toate training-urile pe care le-am acumulat, au fost folosite cu succes în stagiul meu de practică în Turcia, împreună cu unele din persoanele care au mai postat aici. Nu numai că experienţa AIESEC m-a ajutat în ceea ce faceam (profă de engleză şi franceză într-o şcoală privată), dar am fost şi membru ICX (m-am ocupat direct de recepţie şi comunicare cu celelalte LCuri din Turcia şi am facut Match), OC într-un tur dedicat tuturor traineelor de acolo (la Cetatea Troia..), adică am lucrat în AIESEC, ceea ce a fost minunat.
A face parte din această organizaţie este doar un pas către ceea ce te asteaptă în viaţă. E o poarta care ţi se deschide spre noi orizonturi. Nu numai că ai parte de “lecţii” noi, dar te schimbă într-un fel sau altul şi după cum aţi văzut din cele spuse de ceilalţi, te maturizează. Ca membru al LCului ai şansa unică de a pune în practică multe din ceea ce poate faci la facultate, de a-ţi descoperi limitele, iar mai târziu poţi (cine e capabil şi vrea) să avansezi spre o carieră AIESEC internaţională. O altă etapă pe care o poţi parcurge e să devii SN si apoi “trainee”: adică să fii selectat în urma unui proces asemănător celui prin care ai trecut acum pentru a putea pleca într-o altă ţară pentru un timp limitat să lucrezi. Nu este un job “full-time”, se numeşte “stagiu de practică” şi fii sigur/ă că te va ajuta cândva.
Eu ca trainee pe ET (educaţie) am avut parte de multe satisfacţii. Am descoperit că totuşi pot fi o bună profă de engleză şi momentul când observi că ceea ce faci tu are rezultate pozitive, îţi dai seama de utilitatea tuturor proceselor “complicate” de selectare. Ca să fii membru şi trainee, ai nevoie de puţin tupeu, voinţă şi dorinţă de a şti mai mult. Odată ce ştii mai mult, clar vei putea şi mai mult. Iar tot ceea ce nu te doboară, te ajută să te ridici mai mult. În Turcia..hmm….au fost momente când viaţa era total în beznă (nu lucram..nu aveam casă..nu întelegeam nimic în limba aia încârligată) dar speranţa moare ultima. Apoi, totul s-a limpezit. Viaţa e o luptă şi cred că pentru asta există AIESEC..să dea o mână de ajutor în crearea personalităţilor noastre şi uite..în cele din urmă când ajungi să fii şi trainee..vezi totul clar. Sper să faceţi o treabă bună în organizaţia asta, mai bună decât cei ce sunt acolo, pentru că ăsta e şi scopul: să iţi depăşeşti predecesorii.
Acum..am terminat un stagiu de practică…şi da, îl vreau pe al doilea…pentru că merită şi este o experienţă minunată ce nu trebuie ratată. Încercaţi şi voi, că nu aveţi nimic de pierdut!
Mulţumesc tuturor celor care au dus la recrutarea şi admiterea mea în AIESEC! O să v-o plătesc eu într-o bună zi! Hahahaha Salutări tuturor şi…bine aţi venit în lumea AIESEC!

Alatura-te noua